“Cineva mă aşteaptă acasă”…

E gândul care te face să-ntorci capul când pleci de-acasă, şi să ridici fruntea, grăbind pasul, când te-ntorci acasă. Acolo, acasă, a rămas cineva care-ţi deşteaptă în inimă un tremur de stea, de nimeni văzută.

E un copil acasă care te-a însoţit la plecare culegându-ţi grav un fir de aţă de pe pulpana paltonului; e o femeie care-n prag, când ai plecat la muncă, ţi-a alinat fruntea încreţită; sau e un simplu câne, care bătând din coadă îţi sare-n piept când te întorci, lăsându-ţi petele de glod ale solicitudinei canine cu labe-n loc de braţe.

Acel “cineva m-aşteaptă acasă” e un alt miracol întind de Dumnezeu inimii omeneşti, un alt miracol ticăloşit de om. Între casă şi om se interpun cafeneaua, berăria, clubul – apoi casa altora. Casa ta, treptat, devine casa de care fugi mai tare.”

Ionel Teodoreanu – “La medeleni” – vol. IV, pag. 329

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>