Ion Minulescu – Cântec de drum

Când am pornit, ştiam doar că-i departe
Şi-i tare greu de-ajuns unde vroiam;
Dar unde-i acel unde nu ştiam
Căci nu-l găsisem încă-n nici o carte.

Pe drumuri lungi şi vechi, bătătorite
De-atâţia mulţi porniţi ‘naintea mea,
Am colindat călăuzit de-o stea —
Icoana unei lumi întrezărite,

Dar într-o zi o fată — bat-o focul —
Mi-a-ntors din cale pasul obosit…
— Unde-aş fi fost de nu m-aş fi oprit
Şi nu mi-aş fi vândut ei tot norocul?…

Paris, 1903