… Să-ţi spun eu ce-i primăvara. Acum treizeci de ani – simţi dumneata ce monstruozitate e în gura unui om să poată spune: acum treizeci de ani eram tânăr!; acum treizeci de ani eram un imbecil fudul de ce aveam în cap, nu de cum era capul pe dinafară. Eram genial, domnule Deleanu, te asigur. Tinereţea e genială. În loc să mă admir în oglindă, mă uitam în cărţi. Şedeam în Tataraşi, într-o casă cu lut pe jos. Dacă vărsam apă se făcea glod. Zvârleam ţigările oriunde. Era o dezordine înfiorătoare. Recitam versuri cu voce tare. Şuieram partiturile operelor romantice, de la un capăt la altul. Somnul mă ofensa. Nu-l puteam accepta… Şi când venea primăvara, întâia noapte de primăvară, ieşeam pe pragul casei; o casă de mahala, domnule Deleanu, o casă de bărbier; dumneata nu cunoşti aşa ceva! Şi ce crezi că făceam? Crezi că eram umilit că afară-i primăvară şi ghetele mi-s rupte, şi pantalonii peticiţi? Nu, domnule Deleanu! Eram fericit! Îmi spuneam: “Mă, băiete, a venit primăvara. Aştepţi o fată. Te iubeşte. O iubeşti. O aştepţi.” Nu aşteptam pe nimeni! Dar dragostea era pe pragul casei mele. Toate fetele lumii puteau să vie. Asta-i primăvara! Să fii calic, să nu te ştie nimeni, să stai pe pragul unei case de mahala, şi să fii împăratul dragostii… Acuma… acuma dumneata îmi spui “domnule profesor”, afară-i primăvară, şi-mi vine să strănut. Strănută. Poftim în casă domnule Deleanu. Şi închide bine uşa. Natura nu respectă pe oamenii bătrâni!
– Azi am avut o mare bucurie, domnule Deleanu. Am căpătat un permanent pe căile ferate. Uite-l: e de piele galbenă, cu fotografia mea. Sunt fericit. N-am să călătoresc niciodată. N-am să-l utilizez. dar acest carnet… – îl agită cu mâna, juvenil – … mă face stăpân pe o ţară întreagă. Îl am aici în buzunar, şi pot pleca oriunde.Deschid carnetul şi ştiu că pot pleca în Bucovina sau în Ardeal. Asta-i fericirea domnule Deleanu: să deţii simbolul unui grup de virtualităţi. Asta-i tinereţea: simbolul virtualităţilor viitorului. la întâi ianuar 1923, biletul acesta, tot aşa de galben şi tot aşa de curat, va fi un simplu permanent expirat, amintirea nici unei călătorii. Asta-i bătrâneţea, domnule Deleanu: un permanent de viaţă în ziua expirării…”
Ionel Teodoreanu – La Medeleni, vol. IV, pag.223, ed. Minerva BPT 1975
"Is that what God does? He helps? Tell me, why didn't God help my innocent…
Deși research-ul, informarea, e consumatoare de energie si timp, satisfacția pe care ți-o dă o…
”Cel mai rău lucru când vine vorba despre alții e că suntem dependenți de voi.…
Islanda, 18 Octombrie 2018 https://youtu.be/Z81K56RYeGc Cu un indice kp mic, 3, și maxim 15% șanse…
Despre împrejurimile Cusco-ului se spune că reprezintă paradisul amatorilor de drumeții. Păduri tropicale, piscuri înalte,…
View Comments
Salut.
Daca poti , mai bine posteaza conversatia Ionel Teodoreanu - Ibraileanu , din "Masa Umbrelor - I. Teodoreanu" referitor la primavara . E aprope ca asta pe care l-ai postat , doar ca personajele si dialogul sunt reale .