Dor de copilărie!!!

    Mi-e dor de copilărie, mi-e dor de mine cel ce-am fost! Mi-e dor de vremurile acelea fără griji, să ieşim afară-n parcare să ne jucăm, mi-e dor de vechii mei prieteni, tineri şi ei, copii, mi-e dor de voi toţi. Mi-e dor de parcarea plină de noi, de bucurie şi larmă, jocuri şi tinereţe, inocenţă… Unde mi-aţi dispărut toate? Dar poate că n-aţi dispărut, doar sunteţi undeva acolo-n sufletul meu, acolo departe-n inima mea…

   Ce n-aş da să mai fiu copil o dată! Chiar dacă în mine mai e câte-o urmă din copilul de odinioară, parcă vreau tot! Mereu îmi voi aminti cu plăcere de acele vremuri, anii 80-90, parcarea din spatele blocului.

   Ce multă dreptate-n vorba cântecului: “Main ton cœur, mais ton bon cœur, ne le tue pas, je t’en prie!” Nostalgie!