Am terminat azi o altă carte de citit, destul de tristă “Primarul din Casterbridge” de Thomas Hardy şi, în contrast total cu starea mea de spirit, căci sunt atât de fericit şi într-o “netulburată linişte”, m-a “fermecat” într-o oarecare măsură ultima frază, despre Elizabeth-Jane, o fată care nu a uitat niciodată de unde a plecat, acum că a ajuns acolo sus: “Dar puternica ei convingere că nici ea, nici vreo altă fiinţă omenească nu merita mai puţin decât i se dădea, nu o făcea să uite faptul că erau şi alţii care primeau mai puţin, deşi meritaseră mult mai mult. Şi fiind obligată să se considere printre cei norocoşi, nu înceta să se minuneze de continua intervenţie a neprevăzutului, mai ales când aceea care dobândise acum o asemenea netulburată linişte era tocmai fata a cărei tinereţe îi arătase că fericirea era doar un episod trecător în marea dramă a durerii.”
Ei, ce părere aveţi, aştept să mi-o împărtăşiţi dacă vă place!
"Is that what God does? He helps? Tell me, why didn't God help my innocent…
Deși research-ul, informarea, e consumatoare de energie si timp, satisfacția pe care ți-o dă o…
”Cel mai rău lucru când vine vorba despre alții e că suntem dependenți de voi.…
Islanda, 18 Octombrie 2018 https://youtu.be/Z81K56RYeGc Cu un indice kp mic, 3, și maxim 15% șanse…
Despre împrejurimile Cusco-ului se spune că reprezintă paradisul amatorilor de drumeții. Păduri tropicale, piscuri înalte,…