Jurnal Mexic – Yucatan (2016)

Câteva orașe din Yucatan pe care am apucat să le vizităm:

Playa del Carmen

Playa del Carmen e considerat cel mai hippie oraș al peninsulei Yucatan; plin de tineri, de turiști, de muzică și distracție, dar dacă tumultul, vibrația, nu e ceva ce te caracterizează, cu greu ai putea găsi Playa ca fiind fermecătoare. 

Apele nu sunt la fel de clare ca și în Cancun și nici plajele nu au nisipul atât de fin, dar sunt animate, gălăgioase și colorate. Precum o plajă pustie are farmecul ei, la fel și una cu atât de multă culoare. Mulți uită de șezlonguri sau prosoape și stau adunați în grupuri numeroase, așezați direct pe nisip în jurul unei lăzi (sau mai multe) de bere. E plin de tineri, e plin de artă și artiști, de muzică, dans și festivaluri. 

Pentru cei care vor să îmbine zumzetul cu liniștea, la o jumătate de oră cu catamaranul se află Insula Cozumel, un loc ideal pentru scuba diving, snorkeling și relaxare. Pe insulă se găsesc și niște ruine mayașe, un sit ceremonial închinat lui Ixchel (zeița lunii și a fertilității). Se zice că fiecare femeie mayașă din peninsula Yucatan ar fi întreprins măcar un pelerinaj de-a lungul vieții pe insulă, la templul închinat lui Ixchel, pentru a se ruga sau a-i mulțumi zeiței. 

În Playa del Carmen, Quinta Avenida, (5 Avenue) are o zonă pietonală suprapopulată cu restaurante și terase, prețuri exagerate și ospătari agasanți (simpatici de felul lor, dar cam insistenți). E un loc în care ai alege să mănânci doar dacă-ți dorești să privești puhoiul de oameni ce se perindă prin fața ta, să urmărești comerțul stradal și poate, dacă ai noroc, câte o trupă de mariachi (dar asta doar dacă ai noroc. Din păcate, acest obicei nu s-a conservat la fel de bine în zona Quintana Roo, ca-n Merida de exemplu, unde cântăreții erau la fiecare colț de stradă). Pe bulevardul 10, în imediata apropiere de ”Quinta Avenida” se găsesc numeroase localuri cu mâncare bună, în care poți savura o masă copioasă la jumătate din prețul cerut pe Quinta, în liniște, fără să trebuiască să gesticulezi la tot al doilea minut că nu vrei lanțuri, trandafiri, magneți și poze cu papagali. Am mâncat pe acoperișul unui hostel, ”Lobodemar” un tortas foarte gustos și-am savurat câte-o cerveza mexicană. 

În Plaza Major, am avut parte spre seară de o reprezentație tradițională, un dans popular al unei trupe de bărbați pestriț costumați.

Spectacolul culmina când dansatorii cățărați pe un stâlp înalt, având funii groase înfășurate în jurul brâului, coborau cu capul în jos, rotindu-se. 

Distracția începe în jurul amiezii pe Quinta Avenida, și continuă până în zori în unul din cluburile de pe plajă, foarte cunoscute, unele dintre ele bătându-se cu pumnii în piept că fac Las Vegasul de rușine. Deși cunoaștem viața de noapte din Las Vegas, pe cea din Playa del Carmen, n-am experimentat-o, așa că nu putem spune dacă sloganul lor e pe bune sau ba (la cât de bună e Margarita, si de ieftină, s-ar putea totuși să aibă dreptate).

Împrejurimile orașului sunt pline ochi de atracții. Cenote faimoase, ruine impresionante și parcuri de distracții se găsesc în imediata apropiere. Dintre cele mai cunoscute parcuri:

Xplor – zipline, rafting, atv-uri și jeep-uri care te poartă pe drumuri accidentate, pline de adrenalină, bălăceală în râuri subterane și plimbări prin cenote cu caiacul.

Xcaret – cel mai popular din zonă, cu multe activități în natură și un spectacol colorat la final

Rio Secreto – drumeții, înot, peșteri și cenote de exploatat.

Xel-Ha – un fel de parc de distracții ”acvariu” cu mult snorkeling, sărituri în apă, lazy river și iar snorkeling

Toate aflate în apropiere de Playa del Carmen, pe drumul spre Tulum.

 

Akumal

(locul țestoaselor) – renumit pentru numeroasele țestoase care vin anual la mal să-și depună ouăle, (tot mai puține de la an la an din cauza dezvoltării masive a resorturilor) e un loc pe care majoritatea lumii îl vizitează pentru a înota alături de simpaticele broscuțe. De la intrare te sufocă secundă de secundă indivizi care vor să-ți bage pe gât excursii în faimoasa lagună. Te iau cu vorba că e dificil să ajungi în unele zone fără ghid, că nu poți înota fără veste de salvare, că nu ai unde să-ți lași lucrurile personale altundeva decât la ei, că nu e sigur să mergi ”de nebun” etc. Chiar dacă-i refuzi amabil, nu se lasă și te însoțesc aproape până intri în apă, neobrăzați și neobosiți.

Plaja Akumal e o plajă publică, apa e liniștită, deși cam tulbure pentru snorkeling (cel puțin așa a fost experiența noastră, deși în ”reclame” arată limpede și clară), iar un înotător amator poate să ajungă fără efort în zonele cu vegetație marină unde țestoasele își iau liniștite masa. Merită o scurtă oprire, plaja e frumoasă dacă vă depărtați de zona de la intrare înțesată de turiști, nisipul fin și peisajul liniștitor potrivit pentru relaxare și moțăieli la soare.

Santa Elena

Un oraș mic și simpatic desprins parcă din filmele cu Zorro. Cel puțin asta a fost impresia pe care ne-a lăsat-o nouă piața din centru cu arcadele ei. Îți puteai imagina cu ușurință trăsuri cu cai, femei îmbrăcate cu rochii înflorate, câte-un senor cu mustața arcuită și precupeți adăpostiți de soarele torid sub sombrero mexicano. O tequila dată pe gât în grabă, poncho-uri colorate, macho privind lung la damele voluptoase și mariachi cântând leneș la chitară. Din nefericire am văzut toate acestea cu ochiul minții, căci piața am găsit-o goală.

Biserica din sat e de asemenea deosebită, aflată în vârful unei coline, parcă privește supremă liniștita viață de la poalele ei:

 

 

 

Merida

Când conchistadorii de sub comanda tânărului Francisco de Montejo au ajuns în T”ho au găsit o așezare mayașă ce le-amintea de arhitectura romană a orașului spaniol Merida și-au redenumit orașul astfel. Au demolat construcțiile mayașe folosind materialele la construcția catedralelor și clădirilor administrative spaniole; unele dintre ele în picioare și astăzi. Considerată capitala culturală a Yucatanului, Merida e un oraș cufundat în perioada colonială, cu piețe umbrite de copaci și străzi înguste unde se îmbină frumos cafenele moderne cu tavernele locale, restaurantele cu mariachi cântând la mese, alături de pub-urile rock.

Am mâncat la Chaya Maya, unul dintre cele mai cunoscute localuri din oraș și am fost prea puțin încântați de mâncarea gătită tradițională. În schimb burito, tortas și taco sunt clasa întâia. Maya Pub ne-a avut ca și oaspeți două nopți la rând. Seara de joi a fost bestială, cu puținii clienți mari amatori de dans, cu trupă live cântând hituri mexicane și balade cunoscute rock.

 

În fața pieței centrale ”El Centro” se află catedrala San Ildefonsoce găzduiește un artefact valoros, o statuie a lui Iisus ce-a fost sculptată dintr-un copac care se zice că a fost lovit de fulger și a ars o noapte întreagă fără să se transforme-n cenușă. Pe când se afla expusă în biserica din Ichmul, statuia a rămas intactă, deși un incendiu devastator a distrus biserica. ”Christo de las Ampollas” se află în catedrala San Ildefonso din Merida încă din 1645. 

Comercianții agasanți sunt mult mai rari aici decât în zona Quintana Roo, (Cancun, Playa del Carmen, Tulum) supra-dezvoltată turistic, iar oamenii par mai destinși. Poți primi un sfat sau o îndrumare fără a plăti în pesos. Unul din lucrurile cele mai plăcute ale Meridei sunt numeroase broscuțe colorate, Volkswagen Beetle ale anilor 60, ce colindă străzile orașului, dându-i un aer libertin, hippie, artistic. 

 

Valladolid –

”Spun poveștile că-n țara, Țara-n care primăvara, Doarme beată de miros, Cu zefirul somnoros, Cărui pleoapele se închid.. Spun că la Valladolid, Un paez înnebunise, Numai pentru că privise, O brunetă, Dona Clara.”

Deși versurile fac referire la Valladolidul spaniol, mult mai întins și mai cunoscut, locul unde a încetat din viață Cristofor Columb, Valladolidul din Yucatan ne-a dus cu gândul la cântec și l-am fredonat de câteva ori în drum spre oraș.

Valladolid a fost înființat pentru prima dată în 1543 dar locația lui era alta; la aproximativ 50 de kilometri de coastă, lângă laguna Chouac-Ha. Fiind prea cald, Francisco de Montejo, nepotul bătrânului Montejo, a mutat Valladolidul în locul ocupat de un oraș mayaș, Zaci. Indigenii s-au opus, dar spaniolii le-au distrus așezarea și-au construit un oraș nou după planul clasic colonial.

 

Cel mai gustos tortas l-am mâncat aici pe stradă:Iar sucurile de la ”La Michoacana” sunt de neratat.

Cancun

Despre Cancun n-avem prea multe de zis. Opulență pe de-o parte, dezordine pe alta și întrebarea fără răspuns: Pentru ce e acest oraș atât de popular? Un răspuns poate fi: pentru plajele sale… dar majoritatea sunt private, și goale, și plicticoase, pustii, fără un petic de umbră naturală, doar o întindere imensă de nisip, șezlonguri și umbrele.

Playa Delfines – cea mai populară plajă publică. Drăguță. 

Și poate o mică piață din downtown, puțin mai animată după lăsarea serii, în rest ni s-a părut un oraș destul de sec…

 

Vezi și:

1. Ruinele statului Yucatan,

2. Yucatan – Cenote