Nu știu dacă asa sunt toți caraibienii, dar oamenii din Barbados pot fi catalogați fără doar și poate drept calzi, primitori și prietenoși. Dacă peste ani cineva m-ar întreba care îmi e cea mai persistentă amintire legată de Barbados, cu siguranță că acesta ar fi primul lucru pe care l-aș zice. Aș vorbi despre oameni și despre Harrison Cave.
O peșteră mică și simpatică din mijlocul insulei pe care am avut norocul să o putem vizita în adevăratul sens al cuvântului, adică târâș pe coate și genunchi, în spații înguste și mocirloase, sau intrați în apă până la gât, experimentând pe anumite porțiuni bezna totală; un întuneric ce-ți dă iluzia unor luminițe roind în jurul tău. Nu observi nici măcar o infimă, mărunta diferență indiferent de stai cu ochii strânși sau larg deschiși. Am înaintat astfel cu apa șiroind sub coatele și genunchii noștri și după ce am străbătut o porțiune care nu pot să vă zic exact dacă a fost lungă sau scurtă, lumina plăpânda a unei lanterne a fost ceva miraculos. Personal, dacă aș mai fi continuat drumul cred ca mi s-ar fi făcut rău, începeam deja să simt o ușoară amețeală, o pierdere a direcției și un cap greoi.
Plaje frumoase, nisip fin, peisaje de basm, ape cristaline 🙂 – găsești câte vrei. Pe coasta de est – Oceanul Atlantic, stânci și valuri nervoase, pe coasta de vest – marea caldă a Caraibelor, valuri domoale, plaje cu nisip fin. În sud-vestul insulei e capitala Bridgetown; acolo am găsit un local cu muzică bună sâmbătă seara, și-o mână de oameni de vârsta a doua dansând. Viața de noapte în Barbados lasă de dorit dacă sunteți amatorii ieșirilor zgomotoase și ai dansului până la ivirea zorilor. În partea Nordica, Animal Flower Cave, un loc interesant, o peșteră deschisă spre mare, cu o mini piscină în interior și cu flori ce se supără dacă le atingi și își retrag bratele asemănătoare unei umbrele în interiorul tulpinii.
O mică excursie pe mare e binevenită ori de câte ori mergeți pe insulă, mai ales dacă sunteți amatori de snorkeling. A fost ziua cu cea mai multă distracție. Rum punch-ul delicios, muzica bună, laolaltă cu oamenii senini și petrecăreți. Am văzut pești (nu foarte colorați dar drăguți) broaște țestoase, o corabie scufundată (intenționat) am sărit de pe trambulină, de pe frânghie, și-am învățat doua tipuri de dans caraibeano-americănești. Un mod perfect de a-ți începe ziua.
Am vizitat de asemenea și Barbados National Reserve cu maimuțe curioase, căprioare, păuni și broaște țestoase plimbându-se pe poteci. [slideshow_deploy id=’986′]
Mâncarea e în general picantă, peștele e de obicei marinat de nu mai știi ce soi mănânci poate să fie crocodil, rechin, ton sau delfin că tot aia e, simți doar ca-ți ia foc gura. Referitor la mâncare, am avut o experiență plăcută și inedită. Pete, ghidul de la Harrison Cave a fost receptiv când i-am spus ca ne-am dori să mâncăm tradițional, așa că după un telefon dat și nici cinci minute petrecute pe drum am ajuns acasă la Celestine, care ne-a așteptat cu ”masa pusă” cum se zice. Am mâncat boierește iar la plecare, după ce ne-a dat numărul de telefon asigurându-ne că va răspunde bucuroasă la întrebările legate de rețete sau orice altceva, am primit și-o îmbrățișare strânsă alături de călduroase urări de bine. De la Pete am primit informații prețioase despre plante, lucruri bune de știut în cazul în care te rătăcești prin pădure, fără să ne plictisească cu denumiri latine sau metode plicticoase de întrebuințare a lor. Oameni faini, după cum v-am spus.
Mâncare bună am găsit și la Oistins, piața locală de pește. Ultima masă am luat-o la Charlie, deținătorul unui loc mai mult sau mai puțin plăcut, dar interesant, Charlie’s Bar and Grill. Până la plecare, Charlie, ospătărița și bucătăreasa erau bine afumați. Toate ca toate dar mâncarea și băutura au fost gustoase iar Charlie amuzant, așa că restul contează prea puțin. Afară de toate acestea, Barbadosul ți se înfățișează (la fel ca toate lucrurile din lume) în felul în care-l privești. M-am bucurat de căldură, de insulă, de peșteră, de peisaj, de oameni prietenoși, de baia în mare, m-am îndrăgostit de mirosul dafinului verde, despre care am aflat că e bun pentru tratarea durerilor de dinți fiindcă dacă-l mesteci iți amorțește gura, am plantat o floare pe care sunt așteptată s-o vizitez la anul și am învățat să fac un fel de flic-flac de care sunt foarte mândră.
Jan 15 2015
Barbados
Barbados,
By Alexandra
Nu știu dacă asa sunt toți caraibienii, dar oamenii din Barbados pot fi catalogați fără doar și poate drept calzi, primitori și prietenoși. Dacă peste ani cineva m-ar întreba care îmi e cea mai persistentă amintire legată de Barbados, cu siguranță că acesta ar fi primul lucru pe care l-aș zice. Aș vorbi despre oameni și despre Harrison Cave.
Plaje frumoase, nisip fin, peisaje de basm, ape cristaline 🙂 – găsești câte vrei. Pe coasta de est – Oceanul Atlantic, stânci și valuri nervoase, pe coasta de vest – marea caldă a Caraibelor, valuri domoale, plaje cu nisip fin. În sud-vestul insulei e capitala Bridgetown; acolo am găsit un local cu muzică bună sâmbătă seara, și-o mână de oameni de vârsta a doua dansând. Viața de noapte în Barbados lasă de dorit dacă sunteți amatorii ieșirilor zgomotoase și ai dansului până la ivirea zorilor. În partea Nordica, Animal Flower Cave, un loc interesant, o peșteră deschisă spre mare, cu o mini piscină în interior și cu flori ce se supără dacă le atingi și își retrag bratele asemănătoare unei umbrele în interiorul tulpinii.
O mică excursie pe mare e binevenită ori de câte ori mergeți pe insulă, mai ales dacă sunteți amatori de snorkeling. A fost ziua cu cea mai multă distracție.
Rum punch-ul delicios, muzica bună, laolaltă cu oamenii senini și petrecăreți. Am văzut pești (nu foarte colorați dar drăguți) broaște țestoase, o corabie scufundată (intenționat) am sărit de pe trambulină, de pe frânghie, și-am învățat doua tipuri de dans caraibeano-americănești. Un mod perfect de a-ți începe ziua.
Am vizitat de asemenea și Barbados National Reserve cu maimuțe curioase, căprioare, păuni și broaște țestoase plimbându-se pe poteci. [slideshow_deploy id=’986′]
Mâncarea e în general picantă, peștele e de obicei marinat de nu mai știi ce soi mănânci poate să fie crocodil, rechin, ton sau delfin că tot aia e, simți doar ca-ți ia foc gura. Referitor la mâncare, am avut o experiență plăcută și inedită. Pete, ghidul de la Harrison Cave a fost receptiv când i-am spus ca ne-am dori să mâncăm tradițional, așa că după un telefon dat și nici cinci minute petrecute pe drum am ajuns acasă la Celestine, care ne-a așteptat cu ”masa pusă” cum se zice. Am mâncat boierește iar la plecare, după ce ne-a dat numărul de telefon asigurându-ne că va răspunde bucuroasă la întrebările legate de rețete sau orice altceva, am primit și-o îmbrățișare strânsă alături de călduroase urări de bine. De la Pete am primit informații prețioase despre plante, lucruri bune de știut în cazul în care te rătăcești prin pădure, fără să ne plictisească cu denumiri latine sau metode plicticoase de întrebuințare a lor. Oameni faini, după cum v-am spus.
Mâncare bună am găsit și la Oistins, piața locală de pește. Ultima masă am luat-o la Charlie, deținătorul unui loc mai mult sau mai puțin plăcut, dar interesant, Charlie’s Bar and Grill. Până la plecare, Charlie, ospătărița și bucătăreasa erau bine afumați. Toate ca toate dar mâncarea și băutura au fost gustoase iar Charlie amuzant, așa că restul contează prea puțin. Afară de toate acestea, Barbadosul ți se înfățișează (la fel ca toate lucrurile din lume) în felul în care-l privești. M-am bucurat de căldură, de insulă, de peșteră, de peisaj, de oameni prietenoși, de baia în mare, m-am îndrăgostit de mirosul dafinului verde, despre care am aflat că e bun pentru tratarea durerilor de dinți fiindcă dacă-l mesteci iți amorțește gura, am plantat o floare pe care sunt așteptată s-o vizitez la anul și am învățat să fac un fel de flic-flac de care sunt foarte mândră.
By Liviu • Travel • 0 • Tags: Barbados, calatorii, Caraibe, travel