Tokyo

Tokyo, un oraș pierdut în timp pe de-o parte, futurist pe de alta, locul care unește autenticul și serenitatea cu divertismentul și noutatea. E locul unde observi cel mai bine avântul, iscusința tehnologică, ciudățenia modei, cultura pop a tinerilor dornici să exploreze, îmbinate cu liniștea, devotamentul și disciplina bine cunoscută a niponilor.

De/până la aeroport – În primul rând trebuie să fii atent atunci când cumperi biletul de avion unde și ora la care aterizezi. Mijloacele de transport în comun din aeroportul Haneda până în oraș circulă între orele 5 dimineața și 12 noaptea. Dacă ajungi după miezul nopții ia în considerare tarifele de taxi sau cazarea în apropierea sau în interiorul aeroportului în ciudatele hoteluri capsulă unde poți să stai doar pentru câteva ore, ori pentru toată noaptea. Dacă nu vrei să cheltui prea mult îți pierzi vremea prin interiorul aeroportului până la ora primului tren. Narita are transport non stop prin Keisei Skyliner și Keisei Main Lane doar până în Nippori și Ueno. Dacă stai departe de aceste zone și trebuie să schimbi transportul în comun, acesta e disponibil de la 5.30 dimineața. Ambele aeroporturi Haneda și Narita au ghișee de informare turistică deschise 24 de ore de unde poți lua hărți și poți cere informații despre orice te interesează. Poți ruga angajații de acolo să-ți facă un traseu pe hartă cu recomandări culinare și altele. (noi am făcut asta la ghișeul turistic din Asakusa).

Am aterizat pe Narita de unde am cumpărat un card Suica (detalii mai jos) și-am luat Keisei Main Lane care face cu jumătate de oră mai mult până în Ueno dar e varianta mai ieftină a Keisei Skyliner, care e expres. Din Ueno iei transportul local, metroul sau autobusul până în zona în care te-ai cazat. Folosești același card Suica.

Transportul intern – Ca să-ți fie mai ușor cu deplasatul în oraș, fie cu trenul local, metroul sau autobuzul, achiziționezi cardul Suica. Îl poți cumpăra de la oricare dintre mașinile de vândut bilete instalate în stații (și în aeroport). Suma minimă pe care trebuie să o încarci e de 2000 de yeni, sumă care include și 500 de yeni depozitul. (1 leu = 25 de yeni) Depozitul, precum și întreaga sumă rămasă pe card ți se restituie când returnezi Suica. La plecare poți returna cardul la ghișeele din stațiile principale (nu la mașini).

Să ții cont că transportul nu e 24h. Ultima cursă e în jurul orei 23:30.

https://navitimejapan.com – poți descărca rute pe care le poți folosi offline. Sau poți folosi aplicația maps.me de pe care să descarci harta Japoniei, a capitalei sau a altor orașe. De asemenea poate fi folosită offline. 

Dacă ai nevoie de internet permanent ori te descurci mai ușor folosind google maps și alte aplicații online poți închiria un ”internet pocket device” – completezi un formular online și rezervi routerul pentru ce dată și câte zile ai nevoie. Îl poți ridica din aeroport după ce aterizezi sau poți alege să-ți fie trimis în locul unde te-ai cazat. Prețurile sunt între 5$-10$ pe zi. Sunt mai mulți furnizori și fiecare au regulile lor. Dacă ești interesat caută mai multe detalii pe internet și alege cea mai bună variantă pentru tine. 

Cazare

Japonia e o țară scumpă. Pe lângă transportul destul de costisitor dar foarte extins, rapid și punctual, cazarea și mâncarea urmează în clasament ca și mari cheltuieli. Ne-am cazat în Tokyo prin Airbnb care ni s-a părut mai avantajos. Ne-am bucurat de o cameră tradițională cu podea tatami, pat din saltele futon, și pereți shoji. Comunicarea cu gazdele a fost perfectă, sunt ospitalieri, atenți, ne-au așteptat cu mici daruri și au împărtășit cu noi ”secrete” locale.

Mâncarea

Cu mâncarea ne-am dus de la un capăt la altul, de la restaurante costisitoare la mâncare din piață, fast-food și supermarketuri. Mâncare bună stradală am găsit în Ueno, Yanaka Ginza, Asakusa, Tsukiji Outer Market. În Japonia nimeni nu mănâncă mergând. Nici măcar un sandvich, un fruct sau o înghețată. Stau așezați, sau de cele mai multe ori în picioare lângă tonetă până termină de mâncat. În magazine se găsesc cutii pregătite cu delicatese pe care le poți lua la picnic în parc. În grădini, mâncarea/mâncatul e Strict Interzis! Restaurantele cu specific european sunt foarte rare. N-am întâlnit nici unul. Stradal am văzut falafel, clătite, vafe belgiene, cartofi prăjiți (Calbee) și chicken nuggets.

Foarte dese sunt sushi – barurile, restaurante cu specific pescăresc, ramen/noodles și localurile cu grill (yakiniku) unde primești carnea crudă, de obicei tăiată în bucăți mărunte cât o îmbucătură pe care ți-o pregătești singur la grill. Alegi și sosul în care s-o marinezi, condimentele. Pentru grill poți comanda și legume, caracatiță, creveți sau organe de porc și vită. În 2011 Japonia a depășit Franța și s-a clasat în fruntea clasamentului ca țara cu cele mai multe restaurante de 3 stele Michelin. În 2018 Tokyo și-a menținut locul întâi ca și orașul cel mai bogat din lume în astfel de restaurante. 

De vizitat

Dacă transportul e costisitor în Japonia, muzeele, templele, castelele și grădinile au taxe acceptabile. Pe lângă asta, sunt foarte multe lucruri de făcut/văzut gratuite. Am enumerat doar câteva dintre ele grupate pe zone/cartiere din Tokyo. La toate destinațiile poți ajunge foarte ușor cu mijlocul de transport în comun în general tren/metrou. În loc să-ți încarci Suica ai posibilitatea să-ți faci un Tokyo Metro 24 hour unlimited pass – e bun pentru 9 linii de metrou și costă în jur de 600 de yeni.

Shibuya • Cea mai aglomerată intersecție din lume – Shibuya Crossing – unde se estimează că aproximativ 2500 de pietoni traversează deodată în toate direcțiile. • Statuia lui Hachiko – Faimosul câine de rasă Akita care-și aștepta stăpânul în fiecare zi în stația Shibuya. Profesorul a murit în anul 1925 dar Hachiko a continuat să vină în stație zilnic până când a încetat din viață zece ani mai târziu.

• Myth of Tomorrow – mural lung de 30 de metri, reprezentând explozia bombei atomice deasupra Hiroshimei instalat în stația de tren Shibuya, la etajul 2. • Shibuya Center-gai – loc pietonal luminat noaptea ca ziua de reclamele mari de neon și ecrane gigantice. Plin cu magazine de haine, suveniruri, supermarketuri și fast-food.

Harajuku • Takeshita-dori – stradă aglomerată foarte populară printre adolescenții japonezi. Un fel de fashion bazar. • Yoyogi-koen – parc spațios, plăcut pentru plimbări lungi. Atmosferă călduroasă, loc de picnic.

• Meiji-jingu – Shinto Shrine – cea mai cunoscută din Tokyo, dedicată împăratului Meji și soției sale împărăteasa Shoken. A fost distrusă într-un raid aerian din al doilea război mondial și reconstruită în 1958. • Omote-sando – cândva bulevard regal, acum stradă mărginită de arhitectură contemporană cu magazine de haine scumpe instalate la parterul clădirilor.

Shinjuku • Tokyo Metropolitan Government Building – De la ultimul etaj al clădirii, 202 metri înălțime, poți vedea orașul și împrejurimile. Sunt poze imprimate sub ferestre care-ți spun ce vezi, ce clădiri, ce parcuri și ce regiuni. Având în vedere că e gratuit și că sunt două turnuri, cel mai bine e să urci de două ori, dimineața și după lăsatul serii. • Kabukicho – Red Light District

Asakusa• Senso-ji – Cel mai vizitat templu budist din Tokyo. Aici e poarta roșie Kaminari-mon, strada Nakamise-dori, Five-Storey Pagoda, e deci un complex de temple, porți, shrine și alte atracții, fiind mai mereu foarte aglomerat.• Fukagawa Fudo-do – templu budist, unde poți participa la Goma – ritualul focului. Zilnic începând cu ora 9 dimineața, din două în două ore până la 7 seara.

Marunouchi și Nihombashi• Palatul Imperial – intrarea gratuită, cu tururi oferite între orele 10:00 și 13:30 – pentru care trebuie să faci rezervare online http://sankan.kunaicho.go.jp/english/guide/koukyo.html sau să te prezinți cu jumătate de oră înainte și dacă este loc poți lua parte la tur. • Podul Nihombashi – vechi din anul 1911, păzit de lei și dragoni de bronz.• Pasona – fermă urbană. Exteriorul acestei clădiri de nouă etaje e îmbrăcat în verde viu, iar în interiorul ei, în sălile de conferință ori birouri, precum și în lobby sunt culturi de roșii, flori, ierburi aromatice, chiar și-un lan de orez. În cantina la ora prânzului se țin mini concerte de muzică clasică deschise publicului. • Intermediatheque – muzeu cu intrarea liberă care deține de la schelet de dinozaur la colecții de filme vechi.

Ginza și Tsukiji • Tsukiji Market – faimoasă pentru pește și fructe de mare. Aproximativ 2000 de tone de pește se comercializează aici zilnic. Consultă calendarul online al pieței și dacă ai șansa participă la licitația de ton, care începe în general în jurul orei 5 dimineața. Sunt disponibile 120 de locuri iar vizitatori se prezintă la Fish Information Center încă de la orele 3 – 4 dimineața ca să prindă un loc. – Tsukiji Outer Market – standuri cu mâncare stradală, cafenele, suveniruri, artizanat. Majoritatea închid la ora 2 după-masa. – Tsukiji Hongwan-ji – templu budist construit în stil indian.

Akasaka• Nogi-jinja – Shinto Shrine – ridicată în memoria generalului Nogi Maresuke, cunoscut pentru devotamentul său. La câteva ore după înmormântarea împăratului Meiji, Nogi împreună cu soția sa s-au sinucis, sinuciderea fiind considerată în acord cu practica samurailor care-și urmau maestrul în moarte. Mai sus pe deal se află casa generalului Nogi a cărei interior se poate vedea privind pe fereastră. (e deschisă publicului doar în 12 și 13 septembrie) • Stone Garden a ambasadei Canadiene – trebuie să prezinți o carte de identitate valabilă, pașaportul, iei liftul până la ambasada Canadei unde în față e amenajată o grădină de pietre sculptate aduse din zona Hiroshimei.

Ueno• Ueno-koen – parcul cu cele mai multe muzee din Tokyo, inclusiv Muzeul Național. Ploua torențial și n-am apucat să explorăm zona pe îndelete. Dar unele lucruri de văzut în zonă, pe lângă Tokyo National Museum (taxă de intrare aproximativ 620 de yeni), sunt: – Shitamachi Museum Annex – un foarte vechi magazin de băuturi alcoolice. – SCAI – o fostă baie publică transformată în expoziție de artă contemporană, – Edokoro – studioul pictorului Allan West. – Enju-ji – templul ”zeului picioarelor puternice” popular printre alergători. – Yanaka-reien – cimitir prestigios și loc unde se adună multe pisici ale străzii. – Yuyake Dandan – scări cunoscute care duc la zona populară de shopping a anilor 40.

Toate acestea se află pe o rază de 3 kilometri și pot fi făcute la pas într-un tur de 2 – 3 ore. 

Ebisu• Muzeul de bere Yebisu – mic muzeu cu sticle vechi de bere, articole și postere, scurtă istorie.

Akihabara • Origami Kaikan – unde poți participa la cursuri gratuite în care înveți arta împăturirii hârtiei.

Ryogoku • Antrenament sumo – la Arashio Stable între 7:30 și 10:00 dimineața. Te poți uita doar pe geam. Nu e ceva extrem de spectaculos dar e unic. Merită o privire.

Odaiba• Odaiba Kaihin-koen – parcul oferă una dintre cele mai spectaculoase priveliști asupra orașului. Mai ales la ceas de seară când Tokyo e luminat și prin port trec yakatabune, bărci lungi de lemn decorate cu lămpi. Tot aici este și o replică de 11 metri a Statuii Libertății din New York. – ca să ajungi până la Odaiba, care e o insulă, trebuie să iei Yurikamome rail, care e un tren automat, fără șofer, și costă între 190 și 360 de yeni călătoria. Oricum, călătoria în sine e ceva deosebit din moment ce calea ferată a trenului e pe piloni și traversezi parte din Tokyo printre zgârie nori.

Alte recomandări

– Ștampilele ”de colecție”. Muzee, grădini, temple, anume stații de tren și diverse locații au ștampile personalizate pe care le poți colecționa într-un jurnal, pe cărți, bilete, bancnote, agende sau oriunde vrei. Sunt haioase și toată alergătura după ele e ca un joc.

– Cutreierat prin Akihabara la imensele shopuri de electronice, Manga și Anime.

– ”Purikura” photo booths. – Sunt săli pline de cabine fotografice. Poți închiria de acolo tot felul de peruci, măști și costume. Toate aparatele sunt setate să-ți facă ochii mari, alungiți, să elimine orice pată de pe fața ta și să te rujeze deci ieși în poză o variantă de păpușă sau desen anime. Le poți decora cu tot felul de imagini, dată, moto-uri și scrie pe ele ce vrei înainte de a le printa. Sunt numeroase cabine în zonele populare ale Tokyo-ului – ”Purikura no Mecca” din zona Shibuya e una dintre cele mai mari săli.

– Daiso, un fel de dollar store cu tot felul de chestii interesante. Don Quijote – supermarket – De aflat haine ciudate și ieftine la magazine second-hand.

– Dulciuri locale, gen kit-kat cu Macha (ceai verde), bomboane gheișă, Daifuku – gogoașă din orez gelatinos umplută cu tot felul de arome, cea mai populară cu ”anko” pastă de fasole roșie dulce, jeleuri foarte aromate și parfumate, mochi cu castane.

– Tonomatele cu sucuri, cafea sau ceai, unde din același aparat poți alege opțiunea de băutură caldă sau rece.

– Închiriat de costume tradiționale pentru o zi întreagă (destul de costisitor) și plimbat prin oraș astfel îmbrăcat

– Onsen – băi de apă termală. Un adevărat ritual pentru japonezi aceste îmbăieri, citește detalii despre clasificarea lor și cum trebuie să te comporți. În unele nu poți intra dacă ești tatuat, prin asocierea tatuajelor la japonezi cu mafia Yakuza.

– Karaoke Box – o sală mică doar pentru tine și prietenii tăi, cu ecran și microfon, unde poți cânta toată noaptea fără să ai spectatori.

– o vizită la Kappabashi-dori cel mai mare supermarket de articole de bucătărie din Japonia; multe restaurante de aici achiziționează modelele de plastic expuse în vitrine.

2017

  •  
  •  
  •  
  •  
  •