Ion Minulescu – Cântecul nebunului

Ei sunt cuminţi…
Eu sunt nebun…
Şi dacă nu le fac vreun rău
Poate că-s mai cuminte eu
Decât ei toţi, dar când le spun
Nu vor să creadă pe-un nebun

Ei mă urasc că nu-s ca Ei…
Eu îi iubesc că nu-s ca mine…
Eu beau
Şi mint şi cred că-i bine
Si-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun… că nu-s ca Ei…

Lor nu le place amanta mea…
Şi mie nu-mi plac ale lor.
Ei văd în ochii tuturor
Frumosul…
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei
Pe-amanta mea…

Dar cum le sunt mai prieten eu
Decât ei toţi
Am să mă duc
De voia mea la balamuc
Si fiindcă n-o să-mi pară rău,
Cumintele voi fi tot Eu!…

Viaţa literară, I, 25 iunie 1906. Reprodusă cu schimbări esenţiale în varianta din revista Fundaţiilor, III, octombrie 1906.