Feb 2 2010
Ion Minulescu – Romanţă tropicală
Când ştiu ce-ai fost şi cine eşti
 Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti…
 Nu-ţi cer nimic din ce-ai jurat
 Celor care te-au blestemat
 C-abia intraţi în Paradis,
 Tu i-ai minţit
 Şi i-ai ucis
 Pe toţi la rând
 Cu-acelaşi biblic “fruct oprit”.
 De ce?
 Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti
 Când ştiu ce-ai fost şi cine eşti,
 Un strop de scurtă nebunie
 Într-un pahar de apă vie.
 Eşti tot ce trebuie să fii,
 Ce juri că nu ştii deşi ştii…
 Şi-atâta tot,
 Mai mult ce-aş vrea
 Decât să pieri din calea mea.
E absolut genial!!!!!!!!


March 14, 2010 @ 1:37 pm
🙂 si uite asa incepe recensamantul la cati su cum mai raman unii in viata noastra…………ma bucur mai citesc unii si poezie :):)
Merci Liviu pentru momentul de cultura si realitate
March 14, 2010 @ 1:46 pm
Trebuie din când în când să-ţi cultivi şi latura asta a personalităţii! Şi în plus, avem nişte poeţi excepţionali prin creaţiile lor, deci avem de unde alege! 😉