Feb 2 2010
Ion Minulescu – Romanţă tropicală
Când ştiu ce-ai fost şi cine eşti
Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti…
Nu-ţi cer nimic din ce-ai jurat
Celor care te-au blestemat
C-abia intraţi în Paradis,
Tu i-ai minţit
Şi i-ai ucis
Pe toţi la rând
Cu-acelaşi biblic “fruct oprit”.
De ce?
Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti
Când ştiu ce-ai fost şi cine eşti,
Un strop de scurtă nebunie
Într-un pahar de apă vie.
Eşti tot ce trebuie să fii,
Ce juri că nu ştii deşi ştii…
Şi-atâta tot,
Mai mult ce-aş vrea
Decât să pieri din calea mea.
E absolut genial!!!!!!!!
Teodora
March 14, 2010 @ 1:37 pm
🙂 si uite asa incepe recensamantul la cati su cum mai raman unii in viata noastra…………ma bucur mai citesc unii si poezie :):)
Merci Liviu pentru momentul de cultura si realitate
livius44
March 14, 2010 @ 1:46 pm
Trebuie din când în când să-ţi cultivi şi latura asta a personalităţii! Şi în plus, avem nişte poeţi excepţionali prin creaţiile lor, deci avem de unde alege! 😉