La multi ani, dragostea mea!!!

   De ziua ta, iubito, vreau să-ţi spun că te iubesc mult de tot şi-ţi doresc toată fericirea din lume, sănătate, linişte şi puterea de a trece mai departe peste toate greutăţile vieţii. Te iubesc! La mulţi ani!

“…Şi eu să-mi ştiu osânda… să te iubesc în veci,
În veci dup-a ta umbră eu braţele să-ntind,
De-a genelor mişcare nădejdea să mi-o prind,
Zâmbirea gurei crude să-mi fie al meu crez –
Purtând în suflet moarte, tu vesel să mă vezi….
Fii binecuvântată şi fericită tu,
Copil cu păr de aur ce mintea mi-o pierdu….
Atâta de fumoasă… şi tot numai femeie?
Ah, am crezut o clipă că eşti poate o zeie,
Ca marmura de rece că treci pe lângă oameni,
Din fiinţe muritoare nici uneia nu-i sameni,
Ş-atuncea, ca în ceruri o steauă, să te-ador –
O, dulce chip de înger şi totuşi muritor!…

Dar vai, e prea frumoasă! Putut-a sta-mpotrivă
– Plăcerea-ademeneşte, dorinţa-i guralivă –
Acelor vorbe calde, şoptite cu durere,
Ce aerul îl umplu şi inima de miere?
Putut-a împotriva atâtora să steie
Când e aşa frumoasă, când nu-i decât femeie?…

Şi totuşi, totuşi, scumpo… de nu te-aş fi văzut
Au astă bogăţie de-amor aş fi avut?
Durerea-mi este dragă, căci de la tine-mi vine
Şi îmi iubesc turbarea, căci te iubesc pe tine;
Urăşte-mă, priveşte la mine cu dispreţ,
Să te iubesc prin asta tu mai mult mă înveţi.

Spuneţi-mi cum că faţa o mască e de ceară
Şi mai mult o să crească iubirea mea amară!
Că-n lupanar văzut-o-aţi jucând, bătând din palme,
Şi o să-mi par-un înger, în gândul lui cu psalme!
Spuneţi de ea tot răul de vreţi să-nnebunesc:
Că-i heteră, un monstru, că-i Satan – o iubesc!” (“Pierdută pentru mine, zâmbind prin lume treci – Mihai Eminescu”)