Mihai Eminescu – geniu!!!

“…Dar de-ale vieţii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste şi umbre-au mai rămas.
În van mai caut lumea-mi în obositul creier,
Căci răguşit, tomnatec, vrăjeşte trist un greier;
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi ţiu,
Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu.

Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea cură
Încet repovestită de o străină gură,
Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi ţin la el urechea – şi râd de câte-ascult
Ca de dureri străine?… Parc-am murit de mult.” – Melancolie – Mihai Eminescu

   Desi nu ma simt deloc asa, ci, din contra, iubesc, traiesc si sunt cel mai fericit din lume (tks my love, fetitza mea), am citat aceste versuri pentru ca-mi plac foarte mult (tot datorita tie), imi amintesc mereu de camera ta care-mi place atat de mult :X

   Multumim, Eminescu, un geniu unic, inegalabil, pentru toata opera ta…