Vacanţă la Roma (06-13.04.2009)

Iată-mă ajuns la Roma pentru a doua oară, cu toate că n-am aruncat cu monede în Fontana di Trevi data trecută când am fost (se spune că dacă arunci o monedă în apă la Fontana di Trevi, ai să te reîntorci la Roma), de data asta însoţit de Alexandra, Adriana şi Diana.

Perioada a fost strategic aleasă de mine, luna aprilie, nu prea frig, nici prea cald, o lună ideală de vizitat Roma, ca de altfel şi lunile mai, septembrie şi octombrie. Dovadă şi faptul că nu a plouat în nicio zi, nici acum, nici în septembrie când am mai fost. Totuşi, seara se făcea destul de rece (7-9 grade). Probabil spre sfârşitul lunii ar fi fost mai cald, dar trebuia neapărat să cuprindă şi clasicul derby Lazio – Roma. Iar după ce am făcut rezervările, mi-am dat seama că în perioada noastră de vizită vom cuprinde şi Paştele catolic.

Şi de această dată transportul aerian a fost asigurat de WizzAir, 200 ron dus-întors, plus 20 euro taxa pentru bagajul de cală, introdusă cu începutul acestui an.

Aeroportul Fiumicino e situat în partea de vest a Italiei, la aproximativ 30 minute de mers cu trenul de Roma. Preţul unui bilet la tren a fost 12 euro, dar am aflat mai târziu că nu trebuia să ne luăm, deoarece nu trece mai niciodată controlul pe acel tren. cazarea am avut-o în localitatea La Storta, aflată la 35 minute cu trenul, în partea de nord a Romei.

Abonamentul săptămânal de 16 euro, valabil pe toate mijloacele de transport (metrou, autobuz, tren, tramvai) e foarte util, merită din toate punctele de vedere.

Încă de la primele priviri, eşti copleşit de verdeaţa specifică climei, peste 90% din balcoane fiind pline de plante. Cu toate acestea, toţi pereţii erau plini de graffiti, cred că erau foarte ieftine spray-urile acolo, multe desene aiurea, într-un cuvânt, urât!

Vizitarea principalelor obiective turistice a început direct cu Vaticanul, muzeul şi biserica din San Pietro, deoarece am vrut să evităm aglomeraţia care urma să aibă loc în weekend, datorită Paştelui, când urmau să vină la Roma toţi catolicii, la punctul lor O al credinţei, Vatican!

Din experienţa de data trecută, ştiam că trebuie să venim de dimineaţă pentru vizitarea muzeului, deoarece după numai 1-2 ore, cozile păreau interminabile. Muzeul se deschide pe la ora 9, dar la 8 când am ajuns eram printre primii 20. Vizitarea muzeului ne-a luat aproximativ 3-4 ore, după care a urmat o nouă coadă, de data aceasta pentru urcarea pe cupola bisericii. Biletul pentru muzeu este 14 euro, cu reducere pentru studenţi, iar pentru cupolă 5 euro dacă urci scările, sau 7 cu liftul.

Ajunşi acolo sus, deasupra Romei, puteai s-o admiri în toată splendoarea ei. Aici a avut loc cel mai important moment al excursiei, un moment pe care-l aşteptam de multă vreme şi care urmează să ne schimbe vieţile: Alexandra, iubita mea a fost de acord să ne unim destinele pentru totdeauna.   A urmat apoi vizitarea bisericii, mormintele papilor şi o mult aşteptată pauză în piaţa San Pietro.

A doua zi a fost rezervată vizitării vestigiilor antice, Colosseum, Foro Romano, Palatino etc. Zona e foarte frumoasă, mai ales dacă reuşeşti să te transpui în vremuri de mult apuse, să încerci să-ţi imaginezi cum trăiau romanii în vremurile acelea.

Au urmat apoi celelalte obiective turistice, Panteonul, Fontana di Trevi,muzeul armatei Vittorio Emanuelle II, castelul Sant Angelo, zile întregi de umblat, încât ajungeam seara acasă rupţi de oboseală, iar când ne puneam în pat adormeam aproape instantaneu. Piaţa Navona, plină de artişti care făceau portrete, caricaturi, desene cu graffiti. Pentru 30 euro am făcut şi noi un portret, Alexandra mea! La Panteon am discutat cu un român din Piatra Neamţ care vindea bilete la operă, foarte de treabă. De altfel, toată Italia era plină de români, peste tot, pe stradă, la metrou, la tren, La Storta, Ladispoli, toate pline de români. E de înţeles sentimentul anti români pe care-l au italienii.

Joi am fost la marea Tireniană, în Ladispoli la un prieten. Marea curată, nisipul negru, foarte frumos, apa puţin cam rece, încă nu era sezonul pentru baie; am petrecut o după-amiază liniştită în acel orăşel.

Vineri am umblat după suveniruri şi pe la “bancarele” (tarabe). Aici mi-a plăcut faza cu negocierea: -Cât face asta? -10 euro! -No! Vroiai să pleci apoi vânzătorul intervenea iar: – Ok, cât dai? – 5 euro! -8! -No! Apoi iar când să pleci venea şi spunea: – Ok, ok, 5 euro! Orice era de negociat la ei şi scoteai preţuri bune.

Apoi am ieşit seara să vedem Roma noaptea. Din păcate, am pierdut Via Crucis, o manifestare religioasă pe care o au ei: o grămadă de oameni în frunte cu papa, fac traseul de la Vatican până la Colosseum cu lumânări şi multe lumini. Noi am ajuns mai târziu în Roma, dar cu toate astea a fost superb să vezi oraşul plin de lumini. Încă o dată am rămas plăcut surprins de străduţele alea din zona centrală, pline de lume. Am ajuns într-o zonă cu baruri, tot pe străduţele alea, lumea îşi lua de băut şi stăteau acolo afară la poveşti; muzica se auzea tare din cluburi, care mai degrabă erau baruri. Frumoasă atmosfera, oamenii prietenoşi, dornici să te ajute dacă aveai ceva. Am ajuns la Colosseum rupţi de oboseală, apoi noroc că era un autobuz nocturn 20N care mergea direct prin La Storta şi l-am prins la fix. Acolo şoferii sunt nebuni, mergea ăsta cu autobuzul zici că era la raliu. Noi aţipeam pe autobuz în lunga călătorie (vreo 40 minute) şi noroc că am văzut la un moment dat o pizzerie pe care o ştiam din La Storta şi am apăsat butonul pentru oprire, că altfel nu ştiu unde ne ducea. În primele zile am păţit-o cu un tren, pe care de regulă îl luam din Valle Aurelia, mergea în direcţia bună, Cesano parcă, doar că nu oprea nicăieri. L-am numit “trenul care nu opreşte nicăieri”. La prima după La Storta a oprit şi acolo, noroc că era un alt tren pe direcţia înapoi, care avea o întârziere de 1 oră, altfel era mai complicată întoarcerea. Noi ne distram, mai rău era de 2 turişti care trebuia să ajungă la aeroport şi au nimerit în trenul acela.

Sâmbătă super derby-ul Lazio – Roma 4-2, meciul pe care mi-am dorit întotdeauna să-l văd, dar despre el voi scrie un alt blog.

Duminică am venit la Vatican să vedem slujba din care am mai prins vreo 30 minute, inclusiv partea când Papa spune “Hristos a înviat” pe nu ştiu câte limbi. Era plină piaţa de turişti, o aglomeraţie de nedescris de care abia aşteptam să scăpăm. Luni toate magazinele închise, ziua lor liberă de Paşti, în care merg la grătare şi stau să se odihnească.

La plecare am avut peste 1 oră întârziere din cauza unor defecţiuni la sistemul de aer condiţionat din cabina piloţilor.

Despre mâncare, nicăieri nu-i ca acasă. Petri ne-a recomandat ceva pizza bună în gară la Termini, în rest sandwich-uri, că doar nu prea aveam timp în goana noastră nebună prin Roma. Pâinea e sub orice critică, nu ne-a plăcut deloc, magazinele sunt pustii la categoria mezeluri, pizza uleioasă şi de toate felurile, incomparabil mai rea decât cea de la noi. Toate magazinele din zonele cu obiective erau destul de scumpe, sticla de apă minerală la 0,5 la 2 euro, când din magazine mai îndepărtate o găseai la câţiva cenţi.

Una peste alta, a fost o săptămână frumoasă, după care pot liniştit să mă fac ghid al Romei. 😛