“Ţi-am mai spus ce dar ai tu – miraculos pentru mine ca mersul lui Iisus pe ape – de-a mă deschide clar în faţa ta. Lângă tine sunt eu în întregime, fără nevoia de a mă dovedi şi explica. Lângă alţii sunt ca o casă ermetic închisă deodată: ferestrele dispar zidite, uşile dispar tencuite. Lângă tine se deschid de la sine ferestre mari prin care vezi tot. E ca o amplă respiraţie a plămânilor mei. E ca o dezlegare a îngheţului. E ca o dispariţie de nouri masivi. Sunt eu, dar sunt în întregime sub privirea ta. E mai mult decât dragostea. E o senzaţie de primăvară care izbucneşte din pământ cu florile şi cu jivinele deopotrivă.”

Ionel Teodoreanu – “La Medeleni”, vol. IV, pag.217, ed. Minerva BPT 1975

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>