Când ştiu ce-ai fost şi cine eşti
Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti…
Nu-ţi cer nimic din ce-ai jurat
Celor care te-au blestemat
C-abia intraţi în Paradis,
Tu i-ai minţit
Şi i-ai ucis
Pe toţi la rând
Cu-acelaşi biblic “fruct oprit”.
De ce?
Nu-ţi cer să-mi juri că mă iubeşti
Când ştiu ce-ai fost şi cine eşti,
Un strop de scurtă nebunie
Într-un pahar de apă vie.
Eşti tot ce trebuie să fii,
Ce juri că nu ştii deşi ştii…
Şi-atâta tot,
Mai mult ce-aş vrea
Decât să pieri din calea mea.

E absolut genial!!!!!!!!

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  1. Teodora says:

    🙂 si uite asa incepe recensamantul la cati su cum mai raman unii in viata noastra…………ma bucur mai citesc unii si poezie :):)
    Merci Liviu pentru momentul de cultura si realitate

    • livius44 says:

      Trebuie din când în când să-ţi cultivi şi latura asta a personalităţii! Şi în plus, avem nişte poeţi excepţionali prin creaţiile lor, deci avem de unde alege! 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>