toamna pe drumul de marmura

.   “Nori lungi şi subţiri se aşternuseră din înaltul cerului siniliu până în zarea apusului, ca nenumărate trepte de marmură ale palatelor din basme.

.  În gloria luminilor – ca-n ţara unor torţi înălţate de braţele curtenilor – un punct negru tresări şi pieri. O rândunică poate. Şi soarele apuse dincolo de lume, ducând cu el condurul delicat pierdut de vară pe cea din urmă treaptă a palatului ceresc, şi melancolia prinţilor îndrăgostiţi de o cenuşăreasă.”

“La Medeleni (I)” – Ionel Teodoreanu

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>