Ruinele statului Yucatan

Ruinele Statului Yucatan

Dacă în Mexic am vizitat ceva, acelea au fost cu siguranță siturile arheologice. Toate câte ne-au ieșit în cale și alte câteva pe lângă. 

Civilizația antică a Mexicului e una dintre cele mai formidabile și sofisticate civilizații din Nordul Americii. Orașele mayașe, siturile sacre, piramide înalte, templele bogat decorate, stadioanele jocurilor ritualice și înfiorătoarele platforme de sacrificiu sunt impresionante. Vizitarea lor înseamnă o călătorie în timp, o descoperire extraordinară a trecutului. 

Mayașii aveau un sistem complex de scriere, parțial pictural și parțial fonetic ce conținea între 300 și 500 de simboluri. Au redefinit calendarul folosit de alte culturi străvechi transformându-l într-un instrument pentru înregistrarea și anticiparea exactă a evenimentelor pământești și cerești. Templele au fost aliniate pentru a spori observarea cerului, mayașii reușind, datorită poziționării lor, să prezică eclipsele solare, mișcările lunii și ale planetei Venus. Considerau lumea actuală o lume dintr-o succesiune de lumi. Pentru a câștiga bunăvoința zeilor organizau ritualuri elaborate ce implicau dansuri, consum de alcool, mutilări și sacrificii umane.

Considerau că locuiesc într-un univers cu un centru și patru direcții, fiecare cu o culoare: estul era roșu, nordul alb, vestul negru, sudul galben și centrul verde. Cerurile aveau 13 nivele iar Xibalba, lumea subpământeană, avea nouă. Pământul era considerat spatele unei reptile gigantice plutind pe un iaz.

Tulum

Situl arheologic de la Tulum e modest față de alte situri mayașe aflate-n peninsulă dar are o frumusețe aparte prin poziționarea sa pe țărmul mării Caraibelor cu nisip aproape alb și ape turcoaz așternute la poalele lui. Plin de iguane care-ți studiază lung și atent fiecare mișcare, de parcă le-ai fi invadat spațiul, ruinele rămase nu sunt impozante dar luată ca întreg, fosta așezare mayașă e impresionantă.

Tulum a fost abandonat la 75 de ani după invazia spaniolilor fiind una dintre așezările antice cel mai târziu părăsite.

Tulum e cuvântul mayaș pentru zid, iar locuitorii din ziua de azi ai orașului numesc ruinele Zama – răsărit. Numele de Tulum a fost dat așezării mayașe de exploratorii veniți în această zonă la începutul secolului XX.

Coba

Un loc în care aleile din junglă care te poartă spre vestigiile arheologice sunt populate de biciclete ca străzile Amsterdamului.

Multe dintre ruinele de aici n-au fost încă excavate. Datat ca așezare cu mult înainte de cunoscutele așezări Chichen Itza și Tulum, arheologii consideră că orașul a acoperit cândva o suprafață de cincizeci de kilometri pătrați, cu o populație de 40.000 de mayași.

Arhitectura Cobei e curioasă, predominând modelul Tikal, aflat la sute de kilometri depărtare, diferit de modelul arhitectural al sitului Chichen Itza, aflat mult mai aproape, și întâlnit în toată partea de nord a peninsulei Yucatan. Unii arheologi susțin că alianța cu Tikal a fost făcută prin căsătorie pentru a facilita comerțul dintre mayașii din Guatemala de azi și cei din peninsula Yucatan. Unele sculpturi în piatră evidențiază femei Tikal, conducătoare, stând așezate pe captivi. Cel mai probabil, când au venit în Coba, acestea au adus cu ele arhitecți și artizani.

Arheologii sunt impresionați și de rețeaua extinsă de bulevarde pavate de la poalele piramidei principale, cel mai întins bulevard având 100 de kilometri, ce duce până în așezarea mayașă Yaxuna. În total 40 de alei trec prin Coba, considerate a fi parte a unui uriaș calendar astronomic.

Piramida principală, Nohoch Mul, e cea mai înaltă construcție Mayașă din Yucatan (120 trepte), e liber să urci pe ea, iar priveliștea de sus e fabuloasă.

Chichen Itza

Cel mai cunoscut și bine restaurat sit mayaș îl reprezintă fără doar și poate Chichen Itza. Am fost norocoși să fim printre primii vizitatori care-au trecut de porți, să ne bucurăm pentru câteva clipe de piramidă și să facem poze fără chinezi (se știe că-s peste tot). 

Multe mistere ale calendarului mayaș au fost elucidate pricepând designul templelor aflate în interiorul sitului. Majoritatea arheologilor sunt de acord că prima așezare din Chichen Itza a fost pur mayașă. În secolul IX orașul a fost abandonat din cauze neștiute și reocupat în secolul X urmând la scurt timp după aceea o invazie a toltecilor.

Cultura Toltec a fuzionat cu cea mayașă și pe multe clădiri se pot vedea îmbinarea sculpturilor cel reprezintă pe Chaac – zeul ploii la mayași, și Quetzalcoalt – șarpele toltec. Istoricii consideră că toltecii au fost cei care-au ridicat numărul sacrificiilor umane, până atunci mai rare, ritualurile sângeroase ajungând să devină aproape o obsesie. În apropierea piramidei principale se găsește o platformă în formă de T, împodobită cu cranii sculptate-n piatră și se bănuiește că aici erau așezate capetele victimelor sacrificate. 

Până și pierzătorii popularului ”juego de pelota” erau sacrificați. Chichen Itza găzduiește cel mai mare și impresionant stadion mayaș de pe teritoriul Mexicului. Regulile jocului cu mingea, au rămas un mister în mare parte și există evidențe că ele s-au schimbat de-a lungul timpului. Unele sculpturi în piatră arată jucătorii purtând apărători la coate și genunchi și se bănuiește că jucau un fel de fotbal al zilei de azi, unde mingea de cauciuc tare era interzis să fie atinsă cu mâna. Există gravuri ale echipelor câștigătoare, acelea care reușeau să treacă mingea printr-un inel aflat la înălțime; o misiune aproape imposibilă. În interiorul curții unde se desfășura jocul se găsesc reliefuri ce includ scene cu jucătorii pierzători fiind decapitați.

După ce un lider mayaș a mutat capitala la Mayapan, ținând Chichen ca și capitală religioasă, Chichen Itza a intrat în declin. Nu se știe de ce a fost abandonat în secolul XIV iar orașul a reprezentat pentru mulți ani de la părăsirea lui un loc de pelerinaj mayaș.

Piramida El Castilio construită pentru prima dată în anul 800 a fost pur mayașă înaintea invaziei toltece, dar deasupra ei a fost construită una nouă care are șarpele panaș, sculptat de-a lungul scărilor și soldați tolteci sculptați în piatră la intrarea templului din vârf. Structura e de fapt un imens calendar mayaș. Fiecare din cele nouă nivele e divizat în două, formând 18 terase separate care reprezintă cele 18 luni ale anului mayaș. Zilele dintr-o lună erau douăzeci. Cele 4 fațade ale piramidei au câte 91 de trepte, plus treapta aflată-n vârful piramidei, însumează 365 de zile câte sunt într-un an. Pe fiecare fațadă a piramidei sunt 52 de panouri plate care reprezintă anii unei rotații complete a calendarului mayaș.

Nicăieri în Mexic nu am întâlnit atâția turiști ca aici și nici atâtea tarabe de suveniruri adunate la un loc.

Uxmal

Un sit de mărimi considerabile, impresionant și remarcabil prin poziționarea lui pe singurul deal al peninsulei Yucatan. Arhitectura dezvoltată de mayașii ce-au ocupat aceste regiuni, importată chiar și de Chichen Itza sau alte situri mai îndepărtate, poartă numele de Puuc ce înseamnă ”deal” în mayașă. E un design cu figuri geometrice și coloane, reprezentația lui Chaac cu nas lung sculptat în exterior, des întâlnită, e specifică stilului Puuc. 

Redescoperit de arheologi în secolul XIX, Uxmal a fost excavat pentru prima dată în 1929 de Frans Blom. O parte din sit a fost restaurată, dar o parte mult mai mare a rămas încă nedescoperită.

Kabah și Xlapak

Kabah – A fost pe vremea mayașilor cel mai important oraș din regiune după Uxmal. Fațada palatului e acoperită cu 300 de sculpturi ale lui Chac. 

Tot aici se găsesc și două valoroase figuri masculine pe post de coloane. Sunt printre puținele figuri umane 3D care mai există. Unul e lipsit de cap și unul poartă o mască de jaguar în vârful capului.

De partea cealaltă a străzii se găsește marea piramidă, un morman de pietre acoperite de vegetație și arcul, restaurat, pe sub care trece o potecă pavată. Se zice că această alee trece prin junglă până la Uxmal și în cealaltă parte la Labna. Cândva mare parte din peninsula Yucatan a fost acoperită de aceste poteci albe de calcar dur.

Xlapak –  înseamnă ”Vechile ziduri” în mayașă. Un sit mărunt pe care l-am străbătut într-o plimbare de-un sfert de oră. Ruinele ce-au mai rămas în picioare sunt decorate cu clasicele măști Chac, coloane și figuri geometrice specifice stilului Puc.

Dzibilchaltun

Aflat la 17 kilometri la nord de centrul Meridei, Dzibilcaltun reprezintă orașul cu cea mai îndelungată utilizare continuă ca centru administrativ și ceremonial, servind mayașii încă din anul 1500 înaintea erei noastre și până la invazia europenilor în 1540. Au fost cartografiate de arheologi 8.400 de structuri, dar puține dintre ele au fost excavate și restaurate.

Templul celor Șapte Păpuși se află la un kilometru distanță de piața centrală, iar numele-i vine de la cele șapte păpuși grotești găsite în zonă în timpul excavărilor.

Cel mai impresionant lucru la această construcție este amplasamentul ei astronomic. Apusul și răsăritul soarelui la echinocțiu luminează puternic ușile și ferestrele templelor, semnalând astfel cele mai importante puncte ale anului.

Estructura 44, aflată la sud de cenota Xlacah e una dintre cele mai lungi structuri mayașe existente.

Ek’Balam

Mare parte din Ek Balam e acoperit de pădure dar excavațiile și restaurarea structurilor e în plină desfășurare.

Atracția principală e Acropolis a cărui bază are 160 de metri lungime și atinge 32 de metri înălțime. Deține o serie de camere separate iar în vârful structurii se află o sculptură masivă ce întruchipează gura deschisă a unui jaguar. În dreapta se găsesc figuri omenești cu aripi, unii considerând a fi ”îngeri” mayași, alții spunând că sunt reprezentații ale șamanilor.

Vezi si: Best in Yucatan peninsula – Cenote

A.I.