Trecut-au anii…

Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri
Și niciodatã n-or sã vie iarã,
Cãci nu mã-ncântã azi cum mă mișcarã
Povești și doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninarã,
Abia-nțelese, plin de-ntelesuri –
Cu-a tale umbre azi în van mã-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfințit de sarã.

Sã smulg un sunet din trecutul vieții,
Sã fac, o, suflet, ca din nou sã tremuri
Cu mâna mea în van pe lirã lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereții
Si mutã-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea… mã-ntunec!

Un geniu.