Pornesc această povestire de la faptul că tocmai mi-a fost luat curentul pentru aproximativ 30 minute. O mare parte a oraşului a rămas în beznă. Şi cum bateriile la lanternă mi-erau pe terminate, mi-am amintit că am nişte lumânări…

   Si ce bun a fost duşul făcut la lumina celor 3 lumânări din suport…  

   Si apoi mi-am amintit de vremurile de mult apuse, undeva prin anii copilăriei, pe la vreo 4-5 ani, când se lua curentul şi stăteam prin bucătărie la lumina lumânării şi pot spune cu nostalgie că parcă mi-e dor… Bine, din câte-mi amintesc eu, prin ochii mei de copil care nu ştia ce-s grijile, era frumos. Şi în timp ce scriam asta, tocmai s-a luat iar curentul, deja devine enervant!!! Sper că e pentru ultima oară pe seara asta.

   Şi-mi amintesc de poveştile celor mai în vârstă, care nu aveau curent şi trebuia să înveţe la lumina lămpii cu petrol. Ce vremuri! În fine, ce e mai trist e că şi în ziua de azi sunt copii care sunt nevoiţi să înveţe la lumina lumânării; prin satele izolate sau alte locuri uitate de lume… Săracii! Cinste lor, care ajung oameni de seamă din acele condiţii!

   P.S.: De ce epoca de aur? Păi nu pot uita că în 1989 România, Ceauşescu a lăsat România fără nicio datorie externă!!! Azi nici nu ştiu dacă-s milioane sau miliarde de euro datorii externe! Ruşine clasei politice!

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  1. bya says:

    asa e, livi, e tare dureros e ca si in zilele nostre mai sunt nefericiti care nu se pot bucura de curent electric…si nimeni nu le intinde o mana de ajutor!
    cat despre dusul la lumina lumanarii…e tare relaxant ;;) (experimentat si de mine, in aceleasi conditii- adica s-a luat curentul :)) )
    cu bine
    Bya

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>