Pământul, moşia Medeleni

“Banul zvârle-l, dacă ştii să-l câştigi; n-are nici o semnificaţie. Dar pământul păstrează-l. Nu-l consider numai ca un capital solid investit, în zilele noastre mai ales, dar ca un semn concret al continuităţii neamului vostru. Oamenii fără pământ sunt orfani. Asta o ştiu bine ţăranii. Evreii care cumpără pământul nu urmăresc numai o afacere, ci şi o stabilitate profundă a urmaşilor lor.

Un copil care vinde pământul moştenit, se leapădă de străbuni, rămâne singur.

Conştiinţa de proprietar te face altfel cetăţean al ţării tale, decât limba vorbită şi cea scrisă. Ai o bucată din trupul ţării. O fracţiune din harta ţării tale, îţi aparţine. orăşeanul nu cunoaşte acest sentiment. pentru el iubirea de ţară e o sinteză intelectuală şi afectivă; pentru proprietar, e un fapt concret.

(…) O anumită energie se formează numai în vacanţele petrecute în copilărie la ţară, pe moşia părintească. E altceva să faci o viligiatură la nişte băi oarecare, unde te distrezi, şi altceva e, ca din copilărie, să cunoşti în lunile de vară viaţa pământului, înlăuntrul hotarelor moşiei tale. Vacanţele copilăriei petrecute la moşie, sunt un remediu împotriva futilităţii pentru care noi, românii, avem puternice predispoziţii.

(…) Luptă pentru pământul tău. Efortul pe care ţi-l impune această luptă, îţi va fi de folos. Nu alege soluţia moldovenească a melancoliei. (…) Evident, te vei îndatora, vei munci mai mult, dar prin aceasta, Medelenii, încorporaţi din nou familiei prin efortul tău, prin sacrificiul tău, vor fi spălaţi de durere, redevenindu-ţi scumpi, cum ţi-au fost în copilărie.

(…) Dacă nu te simţi în stare să duci această luptă, renunţă. dar nu uita că pierzând Medelenii îţi împuţinezi personalitatea ta…”

Ionel Teodoreanu – “La Medeleni”, vol. IV, pag. 419

Spread the love
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •